Opriti-va din trait, incepeti sa existati….
Sunt atatea lucruri cotidiene si absolut banale care dau peste noi ca tirurile peste dacii pe DN1. Iti vine cu greu sa crezi ca inca mai existam dupa cat de tare suntem intoxicati, indoctrinati si subjugati. Stai… Ce am zis mai devreme? “Iti vine cu greu sa crezi ca inca mai existam“. Exact. Cati dintre noi intradevar isi traiesc viata si cati dintre noi sunt intrutotul absorbiti de problemele zilnice; cu alte cuvinte, ocupati cu treaba altora care isi traiesc viata…
Cand a fost ultima data cand nu te-a interesat cum arati sau ce crede domnu’/doamna despre faptu ca te-ai ras in cap? Care a fost ultima persoana careia, fara niciun motiv anume, i-ai zis un sincer “te iubesc” doar pentru ca asta simteai? Ne neglijam sentimentele… Traim intr-o lume de plastic, de papusi Barbie si Pokemoni care de care mai diversi si ciudati. Uitam ca suntem fiinte umane, ca avem sentimente, ca putem trai, ca putem fii noi insine fara sa ne zica altcineva cum sa facem asta.
Dar, ceea ce ne separa pe noi de maimute nu este degetul opozabil. Nici faptul ca mergem pe 2 picioare. Nuuu, nici faptul ca avem acces la filme porno… Ci faptul ca putem ALEGE. Putem discerne intre o multime virtual infinita de oportunitati. Avem dreptul la libertate de exprimare si gandire. Avem dreptul de a exista asa cum am fost lasati pe acest pamant de catre un oarecare individ simpatic cu care ies eu la o bere in fiecare seara la Riviera, pe insula din Parcul 23 August. I’m not jokin’!
Un om nu va schimba niciodata o lume intreaga. Dar 2 oameni au deja sanse infinit mai mari de reusita. Nu ramaneti indiferenti. Sunt sigur ca, undeva, inauntrul nostru, undeva in spatele mandriei de sine si a prejudecatilor inutile, suntem inca fiinte umane. Alegeti sa fiti ceea ce sunteti, nu ce vor altii. Fiti independenti, incoerenti si in delir. Iubiti, radeti, plangeti, bucurati-va, nu mai ganditi, nu mai rationati, lasati-va dusi de val, iesiti-va din minti, pierdeti-va in dulcea imbratisare a delirului, TREZITI-VA LA VIATA!
Opriti-va din trait, incepeti sa existati….
P.S. Nu am mai bloguit de mult… It’s so good to be back. Daca nu va place, nu cititi, it’s as simple as that. 
See ya. 
Till next time: Peace, Love & Happiness
Avem dreptul la libertate asa cum avem dreptul si la vise. Dar cati oameni mai viseaza? Cati oameni mai cred in acest drept de a visa? [apropo, e o carte geniala "Dreptul de a visa" ti-o recomand.]
Ciudat este ca, cu toate ca sunt preocupata de problemele mele si de viata altora, imi traiesc viata… si chiar o fac zambind.
Da, sunt satula de oameni falsi, de identitati furate, de mizeria omeneasca, sunt satula pana peste cap de societatea mascata in care traim. Dar oare asta se va schimba?
Cu timpul te obisnuiesti sa traiesti asa cum lumea iti impune sa o faci. Dar asta se poate schimba…
Fiinte umane, da, poate suntem, dar oare mai avem “dreptul” sau posibilitatea de a fi? Ar supravietuii o fiinta umana intr-o lume ca asta?
Raman la ideea mea, la dorinta mea de a nu ajunge un simplu om. In rest, life goes on and i’m smiling.
:>
[and i won't rape charles darwin!]
>:D<